Luceafarul Nationalismului - Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Cristina Dobre

Astazi 15 ianuarie 2007 se implinesc 157 de ani de la nasterea clasicului literaturii romane si universale, Mihai Eminescu, poetul national al romanilor, membru de onoare post-mortem al Academiei Romane.

Luceafarul Nationalismului - Mihai Eminescu (1850 - 1889) Luceafarul Nationalismului - Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Luceafarul Nationalismului - Mihai Eminescu (1850 - 1889) Luceafarul Nationalismului - Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Note Bibliografice

Nãscut
15 ianuarie 1850
Botoºani

Decedat
15 iunie 1889
Bucureºti, înmormântat la Bellu

Tabel cronologic
1736 Anul probabil al nasterii lui Petrea Eminovici, tãran din satul Cãlinesti, lângã Suceava (Bucovina), cel mai vechi dintre Eminovicii atestati în acte oficiale. Strãbunic al poetului.
1780 Se naste Vasile Eminovici, singurul fecior al lui Petrea Eminovici si al sotiei sale Agafia. Si el tãran, muncitor de pãmânt. Avea si darul cântãrii. E bunicul poetului.
1812 La 10 februarie se naste Gheorghe Eminovici, fiu al lui Vasile Eminovici si al sotiei acestuia, Ioana. Este tatãl poetului. S-a rupt de mediul satului natal si, pãrãsind Bucovina, s-a stabilit în Moldova.
1816 Se naste mama poetului, Raluca Jurascu, fiica stolnicului Jurascu din Joldesti.
1840 La 29 iunie, Gheorghe Eminovici se cãsãtoreste cu Raluca Jurascu.
1841 La 12 mai Gheorghe Eminovici, sluger, fu ridicat la rangul de caminar. În acest an se naste Serban, primul copil al sotilor Eminovici.
1843 La 2 februarie se naste Nicolae (Nicu), al doilea copil.
1844 Se naste George (Iorgu), al treilea copil.
1845 La 5 mai, se naste Ruxandra, al patrulea copil.
1846 La 1 iulie, se naste Ilie, al cincilea copil.
1848 Se naste Maria, al saselea copil. Anul nasterii este probabil.
1850 La 15 ianuarie, se naste în Botosani Mihail (Mihai cum i se zicea în familie), poetul, al saptelea copil.
1852 Se naste Aglaia, al optulea copil.
1854 Se naste Henrieta (Harieta), al noualea copil.
1856 Se naste, la 16 noiembrie, Matei, al zecelea copil.
Data când s-a nascut Vasile, al unsprezecelea copil al sotilor Eminovici, nu e cunoscutã.
1857 În luna august caminarul Eminovici conducea, cu pasaport, cinci copii la studii, peste granitã, la Cernãuti, printre care si Mihai. Ce cursuri a urmat Mihai în acest an nu se stie.
1858-1859 Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la "National Hauptschule" din Cernãuti, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi.
1859-1860 A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea între 82 de elevi.
1860-1861 Înscris la Ober-Gymnasium din Cernãuti, elevul Eminovici Mihai promoveaza clasa I, fiind clasificat al 11-lea în debutantul semestru si al 23-lea în cel de-al doilea semestru.
1861-1862 Urmeaza clasa a II-a.

1862-1863 Repeta clasa, dar de la 16 aprilie 1863 pãrãseste definitiv cursurile, desi avea o situatie bunã la învãtãturã. Plecând de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai întors la scoalã. Moare Ilie, care studia medicina la scoala lui Davila din Bucuresti.

1864 Elevul Eminovici Mihai solicitã Ministerului Învatamântului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursiet. I se refuza "nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, cãtre gimnaziul din Botosani, i se promite cã va fi primit "negresit la ocaziune de vacantã, dupa ce, însã, va îndeplini conditiunile concursului". Elevul Eminovici pleacã la Cernãuti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dãdea reprezentatii. La 5 octombrie Eminovici intrã ca practicant la tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, este copist la comitetul permanent judetean.

1865 La 5 martie Eminovici demisioneazã, cu rugãmintea ca salariul cuvenit pe luna februarie sa fie înmãnat fratelui sau Serban. La 11 martie tânãrul M. G. Eminovici solicitã pasaport pentru trecere în Bucovina. In toamna se aflã în gazda la profesorul sãu Aron Pumnul, ca îngrijitor al Bibliotecii acestuia. Situatia lui scolarã era de "privatist". Cunostea însa biblioteca lui Pumnul pânã la ultimul tom.

1866 La 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu aceastã împrejurare sapte gimnazisti tipãresc o brosura cu "lacrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi publica poezia De-as avea... Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însa numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat neîntârziat si pentru totdeauna. La 15/27 mai i se publicã poezia O calarire în zori. In iunie pãrãseste Bucovina si se stabileste la Blaj cu intentia marturisita de a-si reîncepe studiile. La 16/29 iulie, revista Familia îi publica poezia Din strainatate, la 14/26 august poezia La Bucovina, la 11/23 septembrie Speranta, si la 16/28 octombrie Misterele noptii. În cinci numere consecutiiive din octombrie si noiembrie, aceeasi revistã îi publica nuvela Lantul de aur, tradusã dupa Onkel Adam, scriitor suedez. Un scurt timp a fost si la Alba Iulia, unde participã la 27-28 august la adunarea anualã a "Astrei". În toamnã a pãrãsit Blajul si s-a dus la Sibiu, unde e prezentat lui N. Densusianu; de aici trecu muntii cum putu si veni la Bucuresti.

1867 Intrã în trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur si de copist. Cu aceastã trupã facu turnee la Brãila, Galati, Giurgiu, Ploiesti. Citea mult din Schiller, din care a si tradus poezia Besignatiune. Îi apare în Familia din 2/14 aprilie poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie, iar la 18/30 iunie poezia lui La Heliade.

1868 Este angajat ca sufleur în trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forte teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu si actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În momentul verii, aceasta trupã a jucat la Brasov, Sibiu, Lugoj, Timisoara, Arad si alte orase bãnãtene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu si a obtinut de la Eminescu poeziile La o artista si Amorul unei marmure, publicate apoi în Familia din 18/30 august si 19 septembrie/1 octombrie. Vãzând aceste poezii în Familia, caminarul Gheorghe Eminovici ceru lui Iosif Vulcan stiri asupra soartei fiului sãu, rãtãcitor în lume. Stabilit în Bucuresti, Eminescu face cunostinta cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind multumit de Eminescu, îl angajeazã ca sufleur a II-a oara si copist al Teatrului National.
La 29 septembrie Eminescu semna contractul legal în aceastã calitate. Obtinu de la Pascaly o camerã de locuit, în schimb, însã, se obligã sã traducã pentru marele actor Arta reprezentãrii dramatice - Dezvoltatã stiintific si în legãtura ei organicã de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (dupã editiunea a doua). Traducerea, neterminatã, scrisã pe mai multe sute de pagini, se aflã printre manuscrisele rãmase. Acum inițiază si proiectul sãu de roman Geniu pustiu.

1869 La 1 aprilie înfiinteazã împreunã cu alti tineri cercul literar "Orientul", care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare si a documentelor privitoare la istoria si literatura patriei. La 29 iunie se fixeazã cornisiile de membri ale "Orientului", care urmau sã viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. În vara se întâlneste întâmplãtor în Cismigiu cu fratele sau Iorgu, ofiter, care-l sfãtui sa reia legãturile cu farnilia. Poetul refuzã hotãrât. Cu ocazia mortii fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie Stirbey, publicã într-o foaie volantã poezia cunoscutã sub titlul La moartea principelui Stirbey. În varã, pleacã cu trupa Pascaly în turneu la Iasi si Cernãuti. Revista Familia continuã sã-i publice poezii: Junii corupti la 31 ianuarie/ 12 februarie si Amicului F. I. la 31 martie/11 aprilie. Cu ocazia ultimului turneu, Eminescu se împacã cu familia, iar tatãl sãu îi promite o subventie regulatã spre a urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toti colegii lui de la Cernãuti.
La 2 octombrie, Eminescu se înscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i bacalaureatul. Aici face cunostintã cu I. Slavici si cu alti studenti români din Transilvania si din Bucovina. Reia legãturile cu vechii colegi de la Cernãuti si de la Blaj. Se înscrie în cele douã societati studentesti existente, care apoi se contopesc într-una singurã -`România junã". Scrisorile si telegramele cãtre pãrinti penru trimiterea banilor de întretinere se întetesc.

1870 Împreunã cu o delegatie de studenti, Eminescu îl viziteazã de Anul Nou pe fostul domnitor Al. I. Cuza, la Dobling. În semestrul de iarnã 1869/1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Dupa aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris pânã în iarna lui 1871 /72, îndată ce urmeazã douã semestre consecutive. In schimb, setea lui de lecturã era nepotolitã. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universitatii. Îl preocupau si unele probleme cu care avea sã iasã în publicisticã. La 7/19 si 9/21 ianuarie publicã în Albina din Pesta articolul O scriere criticã, în care ia apãrarea lui Aron Pumnul împotriva unei brosuri a lui D. Petrino din Cernãuti, iar la 18/30 ianuarie în Familia, Repertoriul nostru teatral cel dintâi semnat cu numele întreg, iar cel de-al doilea cu initialele M. E. Trece apoi la situatia politicã a românilor si a altor nationalitãti conlocuitoare din Austro-Ungaria publicând, sub pseudonimul Varro, în Federatiunea din Pesta, trei articole, strâns legate între ele: Sã facem un congres, aparut la 5/17 aprilie, În unire e tãria, la 10/22 aprilie, si Echilibrul, la 22 aprilie/4 mai si 29 aprilie/11 mai, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta. Federatiunea din 5/17 aprilie rãspunde cu multumiri pentru aceste articole, dar nu poate preciza timpul când ar putea începe publicarea romanului mentionat de Varro. A fost probabil vorba de proiectul de roman Naturi catilinare. La 15 aprilie publicã în Convorbiri literare din Iasi poezia Venere si Madonã, iar la 15 august Epigonu. La 17 iunie îi scria lui Iacob Negruzzi, redactorul Convorbirilor literare, lãmurindu-i ideea fundamentalã din Epigonii.
Alãturi de N. Teclu, presedinte, Eminescu, în valoare de secretar, semneazã, în luna martie, un apel pentru strângerea de fonduri în vederea serbãrii de la Putna, iar la 4/16 septembrie îi scrie lui Iacob Negruzzi rugându-l sa publice în Convorbiri literare notita ce-i trimite, "asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Stefan cel Mare la Putna". Tot atunci trimite povestea Fat-Frumos din lacrimã, care se tipãreste în Convorbiri literare, în numerele de la 1 si 15 noiembrie. Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunicã lui Eminescu impresia puternicã provocatã de poet în sânul societãtii "Junimea" din Iasi, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi recomandă cã dupã terrninarea studiilor sã se stabileascã la Iasi.

1871 În câteva scrisori din februarie îl pune pe Negruzzi în curent cu proiectele sale literare si i-l recomanda calduros pe Slavici. Trimite poezia Mortua est.; care apare în Convorbiri literare din 1 martie, urmatã de alte douã poezii: înger de pazã si Noaptea..., care se tipãresc la 15 iunie.
La 8 aprilie stil nou, "România junã" tine sedintã de unificare a conducerii, alegând întâiul sau cornitet, cu I. Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar. La 1 august, în sedinta de la Cernãuti, s-au desãvârsit pregãtirile pentru serbarea de la Putna, fixatã pentru 15/27 august. Cu aceastã ocazie Eminescu revede locurile copilãriei si ale adolescentei sale. Se abate chiar pe la Botosani si Ipotesti. La 6 august i se adreseazã din Ipotesti lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relatii privitoare la organizarea serbãrii. În ziarul Românul din 3/15 august, Eminescu publicã împreunã cu Pamfil Dan, penis în comitetul serbãrii, o scrisoare în care explicã semnificatia întâlnirii tineretului român în jurul mormântului lui Stefan cel Mare. Printre tinerii de talent, participanti activi la serbare, s-au remarcat pictorul Bucevski si compozitorul Ciprian Porumbescu. Din cauza unor curente contradictorii în sânul societatii "România junã", Eminescu demisioneazã împreunã cu Slavici din comitetul de conducere, în toamna anului. Amândoi sunt acuzati cã sunt atasati ideilor "Junimii" din Iasi. În studiul sãu despre Directia nouã, Titu Maiorescu evidentiazã meritele de poet, "poet în toatã puterea cuvântului", ale lui Eminescu, citându-l repede dupã Alecsandri. Studiul se tipãreste cu începere din acest an în Convorbiri literare.
Dintre numeroasele proiecte literare, în acest an probabil ia o formã initialã Proletarul, sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat si desãvârsit în anii urmãtori. Lucreazã la poemul Panorama desertãciunilor. La 16 decembrie, într-o scrisoare cãtre Serban, care se aflã în tarã, îi scrie necãjit cã duce o mare lipsã de bani, având datorii penru chirie, apoi "la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea". Din aceastã cauzã intentioneazã sã se mute la altã universitate, în provincie.

1872 Anul probabil al întâlnirii lui cu Veronica Micle, la Viena. La 10 februarie, într-o scrisoare cãtre pãrinti, se plânge ca a fost bolnav, din care cauza se aflã într-o stare sufleteascã extraordinar de rea, agravatã si de stirile triste primite de acasã. La 18 martie ajunge sã constate cã "anul acesta e într-adevãr un an nefast" din cauza boalei si a lipsurilor de tot felul. La 8 aprilie solicitã bani pentru a se înscrie în semestrul al doilea. Se plânge si de lipsa unui pardesiu. În aceste împrejurãri pãrãseste Viena si vine în tarã. La 1 septembrie participã la o sedintã a "Junimii" din Iasi, unde citeste fragrnente din Panorama desertãciunilor. Egipetul si începutul Evului de mijloc, apoi nuvela Sãrmanul Dionis. Prezenta în tarã a poetului este confirmatã si de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botosani, în august, lui Titu Maiorescu, în care intervenea în favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert al acestuia. La 7 septembrie Eminescu citeste în sedinta "Junimii" douã poezii: înger si Demon si Floare albastrã. Poezia Egipetul avea sã aparã la 1 octombrie în Convorbiri literare, iar înger si Demon si Floare albastrã la 1 aprilie anul urmãtor. Sãrmanul Dionis se tipãreste la 1 decembrie 1872 si în continuare la 1 ianuarie 1873.
Asigurat printr-o subventie lunarã de 10 galbeni, din bucată "Junimii", Eminescu pleacã la Berlin. O scrisoare a lui Serban din 30 noiembrie dã amãnuntul cã poetul era plecat cu mai multe sãptãmâni cândva de aceastã datã. Inscrierea la Universitatea din Berlin s-a facut la 18 decembrie. De data aceastã Eminescu era înmatriculat ca student ordinar, pe baza unui certificat de absolvire de la gimnaziul din Botosani. Cursurile la care se înscrisese, sau pe care si le notase sã le urmeze, erau deosebit de variate: din domeniul filozofiei, istoriei, economiei si dreptului.

1873 Prelucreazã folclor: pornește primele versiuni la Cãlin si Luceafãrul. Pentru a-si putea asigura o existentã modestã este nevoit sã accepte curând un post la consulatul român de la Berlin, aflat sub conducerea lui Teodor Rosetti, mai târziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tata si fiu l-a determinat pe poet sã cearã exmatricularea si eliberarea unui certificat doveditor cã pânã la data de 14 iulie a urmat douã semestre. La 26 iulie i se elibera acest certificat. Rosetti i-a înlesnit însã rãmânerea mai departe la Berlin, prin mãrirea salariului, iar la 8 decembrie se reînscrie la Universitate pentru semestrul de iarnã. N-a trecut nici un examen. La 21 septembrie Iorgu Eminovici, militar, se sinucide, dar moartea lui e declaratã abia la 2 noiembrie. Fusese înmormântat la Ipotesti, fãrã autorizatie si fãrã declaratie de deces.

1874 Între 17/29 ianuarie si 7 mai are loc o bogatã corespondentã între Maiorescu si Eminescu, în care i se propunea poetului sã-si obtinã de urgentã doctoratul în filozofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iasi. Ministrul Invãtãmântului îi trimite la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. În timpul verii i se dã sarcina de a cerceta oficial, pentru statul român, documentele din Koenigsberg, dar printr-o scrisoare din 19 septembrie, adresatã secretarului agentiei diplomatice din Berlin, motiveazã de ce a abandonat aceastã sarcinã si de ce a luat drumul cãtre tarã, urmând ca în noiembrie sa se întoarcã la Berlin pentru examene. La 1 septembrie era numit însã în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iasi.
La 7 octombrie Maiorescu ia cunostinta prin Al. Lambrior cã Eminescu nu poate pleca asa curând în strãinãtate ca sã facã doctoratul, fiind oprit de oarecare întâmplari grave în familia sa. Douã surori se îmbolnãviserã de tifos la bãi în Boemia, fratele Serban, care dãduse semne de alienatie mintalã, la 10 octombrie se internã în spital prin interventia agentiei române din Berlin. Poetul începuse sã sufere de o aprindere a încheieturii piciorului. La 28 noiembrie agentia din Berlin anuntã moartea lui Serban.
Pe lângã sarcinile de la bibliotecã, Eminescu predã acum lectii de logicã la Institutul academic în locul lui Xenopol. Convorbirile literare de la 1 decembrie îi publicã Împãrat si proletar. La 8 noiembrie promitea cã va veni într-o joi la seratã literarã de la Veronica Micle, spre a citi o poezie cu subiect luat din folclor. Colaboreazã la Lexiconul lui Brockhaus. Toamna o petrece în tovãrãsia lui Slavici, gãzduit la Samson Bodnarescu. Publicã în Convorbiri literare din 1 noiembrie un articol asupra lui Constantin Bãlãcescu, reproducându-i multe poezii.

1875 În întâia parte a anului pune ordine în bibliotecã si propune îmbogãtirea ei cu manuscrise si cãrti vechi românesti. Într-un raport din 6 martie, adresat lui Maiorescu, ministrul învãtãmântului, înainteazã o listã bogatã de tipãrituri si manuscrise vechi pentru achizitionare. Începe traducerea din nemteste a unei gramatici paleoslave. La 15 iunie primeste scrisoarea lui Maiorescu prin care i se propune functia de revizor scolar pentru districtele Iasi si Vaslui. La 1 iulie este invitat sã-si ia în primire noul post, iar la 2 iulie predã biblioteca lui D. Petrino, autorul brosurii criticate de Eminescu prin articolul sãu O scriere criticã. Tot în aceastã vreme este înlocuit si la scoala din cauza grevei declarate de elevii unor clase. La 10 august înainteazã ministerului un raport asupra constatãrilor fãcute cu ocazia conferintelor cu învãtãtorii din judetul Iasi. Remarca pe institutorul Creanga de la scoala nr. 2 din Pacurari, Iasi. La 5 septembrie trimite un raport cu propuneri de reorganizare a scolilor din judetul Vaslui. In Convorbiri literare din 1 februarie publicã poezia Fãt Elegant din tei, iar la 1 aprilie publicã tot acolo o scurtã dare de seamã asupra scrierii Pseudo-cyngeticos de Al. I. Odobescu. La 14 martie, în cadrul prelegerilor publice ale "Junimii" rosteste conferinta pe care o tipãreste în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influenta austriacã asupra românilor din principate. La 26 mai, înainteazã ministerului un raport elogios asupra unei cãrti didactice alcãtuitã de I. Creanga si altii. Pe Creanga îl introduce la "Junimea". Schimbându-se guvernul, Eminescu este pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013 din 3 iunie. Prin raportul sãu din 22 iunie cãtre Ministerul Învãtãnântului, D. Petrino cere ca Eminescu, fost bibliotecar, sã fie urmãrit pentru obiecte si cãrti "sustrase". Ministerul înainteazã raportul Parchetului din Iasi. Prin încheierea sa din 17 decembrie judecãtorul de instructie declarã însã cã "nu este loc de urmare".
La 15 august se stinge din viatã la Ipotesti, Raluca Eminovici. Rãmas fãrã slujbã, Eminescu primeste postul de corector si redactor al pãrtii neoficiale la ziarul local Curierul de lasi. Frecventeazã cu regularitate sedintele "Junimii". De multe ori îl vizitã pe Creanga în bojdeuca sa. Convorbirile literare îi publicau la 1 septembrie poeziile Melancolie, Crãiasa din povesti, Lacul si Dorinta, la 1 noiembrie Cãlin, iar la 1 decembrie Strigoii. Curierul de Iasi avea multiple rubrici redactate de Eminescu, fãrã semnaturã. În aceastã formã apare la 9 iunie schita La aniversara si nuvela Cezara în numerele de la 6, 11, 13, 15 si 18 august. Face un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, se împrieteneste cu Mite Kremnitz. Veronica Micle rãmâne însã idolul sãu.

1877 Continuã activitatea ziaristicã la Curierul de Iasi. În forma polemicã ia apãrarea manualului de logicã a lui Maiorescu, sub titlul Observatii critice, în Curierul de Iasi din 12 august, si încã o datã recensiunea logicei Maiorescu, în Convorbiri literare din 1 septembrie. Publicã cronici teatrale în legaturã cu spectacolele la care asistã. Viziteazã în dese rânduri casa bãtrânului Micle si participã la sedintele "Junimii", dar se simte din ce în ce mai singur, fapt pe care i-l comunicã la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizeaza, cãtre acelasi, ca Iasii i-au ajuns "nesuferiti". Fiind invitat sa intre în redactia ziarului Timipul Eminescu paraseste Iasii în a doua jumatate a lunii octombrie si vine la Bucuresti, unde se dedicã gazetãriei. Anul se scurge fãrã ca poetul sã fi publicat mãcar un vers. La 18 decembrie, totusi, Negruzzi se entuziasmã de seria de articole din Timipul, Icoane vechi si icoane nouã "minunat scrise si fermecător cugetate". Eminescu însã nu avea bani nici pentru o fotografie cerutã de Negruzzi la Iasi spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimistilor.

1878 Activitate ziaristicã intensã. Nu raspunde scrisorilor primite de la Iasi. Abia dacã participã la sedintele sãptãmânale de la Maiorescu si de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în Bucuresti îi ocupã serile. Sub titlul Reprezentatiile Rossi publicã în Timpul de la 28 ianuarie o scurtã cronicã teatralã. Si reprezentatiile românesti îl preocupã: la 6 octombrie publicã un foileton cu titlul Deschiderea stagiunii 1878-1879. Dupã insistente numeroase, trimite lui Negruzzi patru poezii: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurãtate si Departe sunt de tine..., care se publicã în Convorbiri literare din 1 martie. La 16 aprilie publicã în Timpul un foileton, Pastele, care l-a impresionat pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea sã-l reproducã în Moftul român (1893). La 26 mai citeste acasã la Maiorescu poezii, prezent fiind si Alecsandri, sãrbãtoritul de la Montpellier pentru Ginta latina. În iulie, sfãtuit de medic, îsi ia concediu de la ziar si pleacã la Floresti-Dolj, ]a mosia lui Nicolae-Mandrea. Aici traduce, din însãrcinarea Ministerului Cultelor si Învataturilor Publice, tomul întâi al scrierii Fragmente din istoria românilor de Eudoxiu Hurrnuzaki, aparuta de curând în nemteste. La 13 iulie scrie din Floresti, adresând lui Caragiale si Ronetti-Roman, colegi de redactie, o scrisoare plinã de umor si de sarcasm.
Dupã înapoierea de la Floresti i s-a propus sã se mute la Maiorescu, dar poetul n-a primit. La 17 septembrie face o recenzie în Timipul despre Cuvente den bãtrâni, tomul I, de Hasdeu. Participã, între 11 si 13 noiembrie, la a 15-a aniversare a "Junimii" la Iasi, mergând împreunã cu Slavici si Caragiale, toti trei în contul lui Maiorescu.

1879 Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi si-i trimite la Iasi poezii care se publicã în Convorbiri literare: Pajul Cupidon..., O, rãmâi, Pe aceeasi ulicoarã.., la 1 februarie, De câte ori, iubita.. Rugãciunea unui Dac si Atât de fragedã.., la 1 septembrie, Afãrã-i toamnã, Sunt ani la mijloc, Când însusi glasul, Freamãt de codru, Revedere, Despãrtire si Foaia vestedã, la 1 octombrie. Creste pasiunea pentru Mite Kremnitz, careia îi predã lectii de limba românã si-i oferã în manuscris poezia Atât de fragedã. Faptul îl alarmeazã pe Maiorescu, dupã cum reiese dintr-o însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu" .
La 6 august moare Stefan Micle. Eminescu scrie Veronicãi. Vãduva lui Micle vine la Bucuresti si-l roagã sã intervie pentru urgentarea pensiei sale. Împreunã fac planuri de cãsãtorie nerealizabile. Se afundã din ce în ce mai mult în munca de gazetar. În redactie are un rol preponderent, dar obositor.

1880 Într-o scrisoare cãtre Henrieta se plânge cã are mult de lucru si cã-i bolnav trupeste, dar mai mult sufleteste. Din porțiunea familiei primeste numai imputãri, în special adresate de tatãl sãu. N-are nici timp, nici dispozitie sã-l felicite mãcar pe Matei, care-i trimisese invitatie de nuntã. Se simte îmbãtrânit si ar vrea sã moarã. Nu-si vede capul de datorii. Nu publica decât o poezie: O, mamã.., care apare în Convorbiri literare din 1 aprilie. Negruzzi îi scrie imputându-i cã nu-i mai trimite nici o colaborare. Renuntã la cãsãtoria proiectatã cu Veronica Micle. Mite Kremnitz afirmã cã inima poetului s-a aprins de o nouã flacãrã. Maiorescu precizeazã cã e vorba de o doamnã Poenaru-Lecca, care-l inspirã, probabil. în poeziile pe care nu le publicã, dar le citeste la întâlnirile literare saptamânale. Corespondenta cu Veronica se poarta pe un ton iritat. La 6 decembrie Veronica se plânge lui Hasdeu cã Maiorescu l-a determinat pe Eminescu sã nu-si tinã fãgãduiala de a o lua în cãsãtorie.

1881 Scrie la 18 martie, cerând iertare tatãlui sãu, bolnav, cã nu poate veni sã-l vada. "Negustoria de gogosi si de brasoave" îl tine strâns de "dugheanã". Se plânge ca-i e "acru sufletul de cernealã si de condei". Totodatã îi scrie si lui Negruzzi, spunând cã nu gaseste un minut liber spre a raspunde la scrisorile primite. Îl anuntã însã ca prin Maiorescu i-a trimis Scrisoarea III, pe care a citit-o de mai multe ori la "Junimea" bucuresteana. În seara de 28 martie Maiorescu o citeste în sânul "Junimii", la Iasi. Dupa publicarea Scrisorii I în Convorbiri literare din 1 februarie, si a Scrisorii Il la 1 aprilie, se tipãreste si Scrisoarea III la 1 mai. Pentru caracterul ei antiliberal este reprodusã la 10 mai în Timpul. Ciclul Scrisorilor se încheie cu publicarea Scrisorii IV la 1 septembrie în Convorbiri literare.Absorbit de activitatea ziaristicã, gãseste totusi timp si revizuieste nuvela Ceara, a cãrei ultima forma o încredinteazã lui Maiorescu, între filele unei brosuri care continea balada lui Schiller Manusa, tradusã în treisprezece limbi; în româneste de Eminescu.
Lucreazã la desãvârsirea Luceafãrului si la diversele tipare din Mai am un singur dor. În Timpul din 4 octombrie Eminescu publicã o introducere la seria de Palavre, anecdote, taclale etc. ale lui E. Baican, iar în numãrul de la 10 octombrie se ocupã, într-un articol de fond, de însemnatatea limbii vechi din cãrtile bisericesti. La 21 noiembrie, cu ocazia dezvelirii statuii lui Eliade, scrie un articol în care ataca cã Eliade este cel dintâi scriitor modern al românilor. Raporturile epistolare cu Veronica devin încordate din cauza lui Caragiale, cu care Eminescu se si ceartã la serbarea pomului de Crãciun de la Mite Kremnitz.

1882 La gazeta, Eminescu este flancat cu începere de la 1 ianuarie de un director si un comitet redactional care urma sã-i tempereze avântul sau polemic. Reorganizarea redactiei însã e inoperantã, fiindcã poetul continua sã scrie în stilul sãu propriu. La 28 martie semneazã un "prim-Bucuresti" ca recenzie la volumul întâi de nuvele publicat de I. Slavici. Nu publicã nici o poezie în tot timpul anului. În schimb citeste în mai multe rânduri Luceafãrul în sedintele "Junimii" de la Maiorescu. Mite Krernnitz i-l traduce în nemteste. Este semnalat adeseori în casã la Maiorescu. În seara de 13 septembrie, în absenta poetului, probabil, se citesc "iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu". In seara de 8 octombrie citeste si corecteazã, împreunã cu Maiorescu, Luceafãrul pe care îl prezinta slefuit la "Junimea" de la 28 octombrie.
Împacat cu Veronica, îi scrie si primeste numeroase scrisori. Îi comunicã planurile pentru viatã în comun la Bucuresti. În câteva rânduri, Veronica a fost pentru scurt timp în Bucuresti. Dar curând raporturile dintre ei se stricã.

1883 În ianuarie, Eminescu este internat pentru câtãva vreme în spital. În lipsa lui se citeste la Maiorescu, în douã rânduri, Luceafãrul în limba germanã, traducere fãcuta de Mite Kremnitz. Poezia, în româneste, vede lumina tiparului în Almanahul societãtii studentesti "România junã" din Viena apãrut cu mentiunea aprilie. Aparitia Almanahului este anuntatã în Timpul, cu începere de la 14 mai pâna la 26 iunie. În seara de 23 martie, la sedinta "Junimii" de la Maiorescu este semnalatã prezent a lui Iosif Vulcan. Probabil cu aceasta împrejurare Eminescu i-a cedat textul urmãtoarelor poezii care au apãrut în Familia în cursul lunilor viitoare: S-a dus amorul... (la 24 aprilie), Când amintirile... (la 15 mai), Adio (la 5 iunie), Ce e amorul... (la 17 iulie), Pe lângã plopii fãrã sot... (la 28 august), Si dacã... (la 13 noiembrie). Pentru aceste poezii Eminescu a primit un mic onorar, singurul cu care a fost rãsplãtit în toatã activitatea sa literarã.
La 4 iunie Timpul anuntã plecarea la Iasi a lui Eminescu, pentru a asista în însușire de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare. Isi regãseste vechii prieteni, I. Creanga si Miron Pompiliu. Cu aceastã ocazie citeste junimistilor din Iasi, strânsi în casa lui Iacob Negruzzi, poezia Doina care se tipãreste apoi în Convorbiri literare din 1 iulie. La Bucuresti, în ziua de 23 iunie, pe o cãldurã înzãbusitoare, Eminescu dã semne de alienatie mintalã. La 28 iunie boala izbucneste din plin. În aceeasi zi este internat în sanatoriul doctorului Sutu. La 12 august Maiorescu este vizitat de Gheorghe Eminovici si de fratele poetului (locotenentul), care cer relatii asupra bolnavului. Convorbirile literare din luna august reproduc poezia Luceafãrul din Almanahul de la Viena. La 20 octombrie Eminescu este trimis de prieteni la Viena si internat în sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind însotit pe drum de Chibici. La contributiile amicilor se adaugã suma de 2000 lei, rezultatã din vânzarea biletelor de intrare la Ateneu, unde Alecsandri a citit piesa Fântâna Blanduziei în ziua de 14 octombrie.
La 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, având o scurtã prefatã semnatã de Titu Maiorescu, si portretul autorului. Impresie puternicã pe lângã cele publicate anterior de poet, volumul cuprinde si 26 poezii inedite.

1884 La 8 ianuarie se stinge din viatã, la Ipotesti, Gheorghe Eminovici, tatãl poetului, iar la 7 martie, îsi luã singur viata, prin împuscare, Neculai Eminovici (Nicu), tot la Ipotesti. În ziua de 1 ianuarie Eminescu este vizitat de Maiorescu si de vãrul acestuia, C. Popazu, din Viena, care avea sarcina sã vadã cât mai des pe poet la sanatoriu. La 12 ianuarie Eminescu scrie lui Chibici si-si exprimã dorinta de a veni în tarã. La 4 februarie îi scrie lui Maiorescu, exprimându-i aceeasi dorintã. D-rul Obersteiner propune la 10 februarie ca pacientul sã facã o cãlãtorie prin Italia. Maiorescu, rãpunzând la scrisoarea lui Eminescu, aratã bucuria tuturor pentru deplina lui însãnãtosire si-l anuntã cã Chibici va sosi la Viena, pentru cã împreuna sã faca o excursie de plãcere de 6 sãptãmâni spre sudul Alpilor pânã la Venetia, Padua si Florenta. Petre Carp, vizitând pe Eminescu la Dobling, îi face lui Maiorescu aceleasi propuneri.
În ziua de 26 februarie Eminescu pãrãseste sanatoriul si, însotit de Chibici, face cãlãtoria recomandata prin Italia. Soseste la Bucuresti la 27 martie, primit la garã de mai multi amici. În ziua de 7 aprilie Eminescu pleacã la Iasi cu acelasi însotitor. Contributiile pentru întretinere continuã.
La 24 septembrie Eminescu e numit în postul de subbibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi. Este prezent la banchetul anual al `Junimii', la 25 octombrie. În noiembrie este bolnav si internat în spitalul Sf. Spiridon. În decembrie îl viziteazã Vlãhutã. Convorbirile literare din lunile ianuarie si februarie îi publicã douãzeci si una din cele douãzeci si sase poezii, publicate ca inedite în volumul de la Socec. În numãrul din luna februarie i se tipãreste poezia Diana, necuprinsã în volum. În Familia din 12 februarie apare poezia Din noaptea..., ultima din grupul celor date lui Iosif Vulcan în primãvara anului precedent.

1885 Apare la Socec editia a doua a volumului de poezii, cu acelasi continut. Convorbirile literare din iulie îi publicã Sara pe deal. Eminescu continua modesta slujbã la bibliotecã si predã lectii la scoala comercialã. Lipseste în lunile iulie si august, urmând o curã la Liman, lângã Odesa, de unde scrie cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii septembrie încã nu venise la Iasi. I se dã de cãtre Editura Socec 500 lei în contul volumului de poezii.

1886 Este mentinut în serviciul bibliotecii, unde îndeplineste roluri sterse: scrie statele de platã, adresele pentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cãrtilor împrumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii. Epoca ilustratã din 1 ianuarie publicã Dalila (fragment). În întregime poezia a apãrut postum în Convorbiri literare la 1 februarie 1890. Albumul literar al societãtii studentilor universitari "Unirea", cu data de 15 martie, îi publicã poezia Nu ma întelegi, iar Convorbirile literare din decembrie poezia La steaua.
România libera din 2 martie informeazã despre o conferinta publicatã lui Vlãhutã asupra lui Eminescu, lãudând poeziile si criticând aspru pe cei care au avut alte pãreri asupra lor. În timpul verii Eminescu devine din nou alienat. La 9 noiembrie este înlocuit în postul de la bibliotecã si, în urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Mânãstirea Neamt.

1887 Primavara, Eminescu pleacã la Botosani, la sora sa Henrieta, si este internat în spitalul local Sf. Spiridon. În timpul acesta se organizeazã în Iasi comitete de ajutorare, care lanseazã liste de subscriptie publicã pentru întretinerea si îngrijirea poetului. La 13 iulie merge la Iasi pentru un consult de medici. Acestia recomanda trimiterea pacientului la Viena si Hall, unde si pleacã în ziua de 15 iulie, însotit fiind de doctorandul Grigore Focsa. De la Hall se întoarce la Botosani, unde stã sub îngrijirea doctorului Isac si a sorei sale Henrieta, cu începere de la 1 septembrie. În decembrie trupa de teatru a fratilor Vlãdicescu, cunoscuti poetului, dã la Botosani un spectacol în beneficiul bolnavului. Convorbirile literare din 1 februarie îi publicã poezia De ce nu-mi vii, iar numarul din 1 iulie Kamadeva.

1888 Eminescu are dorinta de a-si termina unele lucrari pe care îsi aminteste ca le-a lãsat în manuscris. Pomeneste Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rãmasã în manuscris la Biblioteca Centrala din Iasi. Prin scrisoare recomandatã îi cere lui Maiorescu sã-i trimita biblioteca si manuscrisele rãmase la Bucuresti. Criticul însã nu dã nici un rãspuns acestei scrisori.
Iacob Negruzzi depune pe biroul Camerei deputatilor o petitie din componentă unui numãr de cetãteni din toate partile tãrii, pentru un proiect de lege prin care sã se acorde poetului, de cãtre stat, o pensie viagerã. Propunerea este sustinutã si de M. Kogãlniceanu. Camera voteazã un ajutor lunar de 250 lei. Abia la 23 noiembrie proiectul de lege trece la Senat, unde este sustinut de N. Gane ca raportor. Legea se va vota abia în aprilie anul urmãtor.
Veronica Micle vine la Botosani si determinã pe Eminescu sã se mute definitiv la Bucuresti, unde si pleacã pe data de 15 aprilie. Aici are un modest început de activitate literarã. Citeste într-un mic cerc de prieteni Lais, care se dovedeste a fi traducerea piesei Le joueur de flute de Emile Augier. Tipãreste în România liberã din 13 noiembrie lconarii d-lui Beldiman si la 20 noiembrie Iar iconarii. În decembrie participã la aparitia revistei Fântâna Blanduziei, unde scrie articole la 4 si 11 decembrie, semnând cu initiale. În numãrul din 25 decembrie al revistei se anuntã aparitia volumului de poezii, editia a treia, cu un supliment de trei poezii fatã de editiile precedente: La steaua, De ce nu-mi vii si Kamadeva.

1889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se instituie o curatelã pentru asistenta judiciara a bolnavului. In noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare în sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul Românul din 16 iunie anuntã la stiri: Eminescu nu mai este. Înmormântarea are loc în ziua de 17 iunie. Trupul defunctului este depus în groapã la umbra unui tei din cimitirul Bellu. În octombrie se dã la tipar editia a patra a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Maiorescu, intitulat: Poetul Eminescu. La 14 octombrie moare la Botosani Henrieta Eminovici, sora care-l îngrijise pe Eminescu în ultimii sãi ani de viata. Veronica Micle încetase din viatã înca de la 3 august în chiria unor mãici de la Mânãstirea Vãratec.
Tot în acest an moare si I. Creanga.